Tokyo Tower şi Zojo-ji Temple

Fascinaţia pentru Tokyo Tower a ?nceput odată cu pasiunea pentru seria anime X. Scenele ?n care Kamui şi Sorata stau pe bările din Tokyo Tower, sfid?nd gravitaţia cu părul ?n v?nt, m-au făcut să-mi doresc să ajung şi eu acolo. Acum, după ce l-am văzut, fascinaţia nu s-a estompat, dimpotrivă, ?mi doresc să mă re?ntorc. Deoarece am prins vreme ploioasă, am am?nat vizita pentru prima zi cu soare. “Lucky charm"-ul a funcţionat şi ?n penultima zi, a ieşit soarele pentru c?teva ore.

Drumul de la staţia de metrou Daimon spre Tokyo Tower defineşte cel mai bine ceea ce este Tokyo astăzi: o combinaţie de nou şi vechi, care ?i dă un farmec deosebit.

Turnul se zăreşte deasupra clădirilor şi ?n drum spre el, treci pe l?ngă unul dintre cele mai frumoase temple budiste din Tokyo, Zojo-ji Temple, care aparţine sectei Jodo.

Follow up:

?n perioada Edo, Zojo-ji a fost templul familiei Tokugawa. După căderea shogunatului, complexul a devenit public. ?n timpul celui de-al doilea război mondial a fost puternic bombardat, doar poarta principală, Poarta Sangedatsu (?n fotografie), a supravieţuit. Sala principală a fost reconstruită ?n anul 1974.

?n interior-ul clădirii principale (hondo) se află statuia lui Buddha. ?n altar se văd scripturile (sutras), perna pe care stă preotul, instrumentele de percuţie care se folosesc la acompaniament c?nd se citesc scripturile, flori şi ofrande.

Oamenii care vin aici sunt relaxaţi, unii meditează, alţii stau pur şi simplu c?teva minute. Semi?ntunericul şi mirosul plăcut ?ntregesc sentimentul de loc sacru.

Afară, ?n cimitir, sunt zeci de statui mici din piatră aliniate ?n şiruri lungi. ?l reprezintă pe Jizou (sau Ojizou sama, ?n chineză Dizang), unul dintre cei patru mari Bodhisatva al budismului Mahayana. El este protectorul copiilor care au murit ?naintea părinţilor şi al copiilor care au murit ?nainte de a se naşte. Conform mitologiei budiste, aceştia nu pot să treacă r?ul mitic Sanzu, ?n drumul spre viaţa de după moarte, pentru că nu au acumulat suficiente fapte bune sau pentru că şi-au făcut părinţii să sufere. Jizou salvează sufletele acestor copii, ascunz?ndu-i de demoni sub robă şi lăs?ndu-i să asculte rugăciunile. Statuile lui sunt ?mpodobite cu haine de copii (căciuliţe, guleraşe), jucării (morişti din hartie care sună frumos atunci cand bate v?ntul) şi flori, puse de părinţi, pentru ca Jizou să le protejeze copiii.

Jizou este şi protectorul celor care călătoresc (există statui din piatră pe marginea drumurilor) şi al pompierilor. Referiri la jizou se găsesc şi ?n folclorul japonez. Una dinte ele, Povestea celor şase jizou cu pălării (kasa jizou) mi-a placut ?n mod deosebit. Demult, trăiau un bătr?n şi soţia lui, care aveau un mic atelier ?n care lucrau pălării. Bătr?nul s-a dus la piaţă, să v?ndă c?teva pălării pentru a cumpăra m?ncare pentru sărbătoarea de Anul Nou. Nu a reuşit să v?nda ?nsă nici o pălărie şi trist, se ?ntorcea acasă. Pe drum, a ?nt?lnit 6 jizou care rămăseseră prinşi ?n zăpadă. Bătr?nul le-a acoperit capetele cu pălăriile pe care le avea, dar cum nu avea dec?t 5 pălării şi ei erau 6, ultimului i-a dat pălăria pe care o purta el. Ajuns acasă, i-a povestit soţiei ce i s-a ?nt?mplat. Femeia i-a ascultat povestea, a z?mbit şi i-a spus că a făcut un lucru bun. Noaptea, au fost treziţi de nişte zgomote ciudate. Au ieşit afară să vadă ce se ?nt?mplă şi au văzut 6 jizou cu pălării, care tocmai plecau. La uşă, au găsit saci de orez şi alte lucruri de m?ncare. Astfel, cei doi bătr?ni au avut din ce să prepare bucate şi au petrecut fericiţi sărbătoarea de Anul Nou.

Din curtea templului se vede Tokyo Tower. Treci rapid de la atmosfera vechiului Edo la oraşul modern. Tokyo Tower a fost construit ?n anul 1958, ca un simbol al puterii economice a Japoniei. Este cel mai ?nalt turn construit din oţel, av?nd 333 m (turnul Eiffel, după care este inspirat, are doar 320 m). C?ntăreşte 4.000 t, fiind mai uşor dec?t turnul Eiffel cu 3.000 t, datorită folosirii unor tehnologii noi. Au fost necesari 28.000 l de vopsea roşie şi albă. Noaptea, ?n perioada de iarnă este luminat ?n portocaliu iar vara luminile sunt albe.

Există două observatoare. Primul este situat la 150 metri, cel de al doilea la 250 m. Pe drum spre primul observator, din lift, se vede structura metalică a turnului, surprinzător de ?ngustă. De aici, panorama de 360 de grade asupra oraşului este superbă.

La acest nivel, sunt amenajate 4 porţiuni ?n care podeaua este facută din sticlă. Imaginea ?ţi taie respiraţia şi chiar dacă ştii că este un geam securizat ?ntre tine şi neant, nu prea ?ţi vine să stai cu ambele picioare pe el.

Este simpatică reacţia japonezilor care pun un picior pe geam, ?l retrag imediat şi exclamă “kowai!” (o exclamaţie de teamă ). Am mai auzit strigate de “kowai!” ?n lift, cand la o mică zdruncinătură a liftului, o fată a strigat la un moment dat şi toată lumea a izbucnit ?n ras. Şi la zoo, copiii, dar şi adolescentele, strigau “kowaii!” atunci c?nd vedeau un tigru trec?nd pe l?nga ei, dincolo de geam. ?n plus, orice animal mai mic era “kawaii!”

Tot ?n primul observator am dessoperit un mic templu shinto, construit pentru protecţia turnului.

Din al doilea observator, la 250 de metri, panorama este mai spectaculoasă, pentru că poţi vedea mult mai departe.

Priveliştea devine şi mai interesantă dacă recunoşti unele clădiri, cartiere, bulevarde. Eu am căutat ?n mod special Tokyo Metropolitan Building (clădirea cu două turnuri situată la dreapta turnului celui mai mare, despre care voi povesti ?ntr-un alt articol).

?n imaginea de mai sus, o privelişte de ansamblu, ?nnourată, cu Rainbow Bridge şi insula Odaiba. Aflat l?ngă mine, un băiat ?mi arată cu mana spre pod şi spre insulă şi mă ?ntreabă dacă am vizitat-o. Era foarte m?ndru de realizările lor, şi ?l ?nţeleg, Odaiba este o insulă artificială. Voi povesti mai multe despre Odaiba ?ntr-un articol dedicat.