Tokyo Metropolitan Building

Tokyo Metropolitan Building ( 東京都庁舎 ) este unul din punctele de atracţie pentru cei care sunt pasionaţi să privească oraşul de la mare înălţime. Este convenabil de vizitat pentru că, spre deosebire de alte clădiri care au taxă de vizitare, aici intrarea este liberă.

Follow up:

Clădirea se află în Shinjuku, unul dintre cele mai moderne cartiere din Tokyo, locul cu cea mai mare densitate de zgârie nori. Privind harta am văzut că este foarte aproape de staţia de tren Shinjuku. Fiind atât de înaltă şi având design deosebit, m-am gândit că nu am cum să o ratez… Eroare, cu toate că este la cel mult 15 minute de mers pe jos, nu se vede decât dintr-un anumit unghi, din cauza grupului de clădiri înalte aflate în apropiere: Sumitomo Building cu înălţimea de 200 m şi un design deosebit, Mitsui Building (225 m), Shinjuku Center Building (223 m), Nomura Building (210 m) şi altele. Chiar dacă diferenţa de înalţime între ea (243 m) şi restul clădirilor este de 30-50 metri, de jos, toate par la fel de înalte.

Privind însă dintr-unul din observatoarele din Tokyo Metropolitan Building, diferenţa de înălţime este clară.

În Shinjuku, solul este etajat pe două sau chiar trei nivele. Nu am putut să-mi dau seama care a fost nivelul original, unde s-a săpat şi unde s-a înălţat, pentru că pe toate nivelele există copaci, şosele şi clădiri. Intrarea în Tokyo Metropolitan Building se află pe nivelul cel mai de jos.

În faţa clădirii este o piaţă circulară, care poate fi admirată şi de la nivelul intrării, dar şi de sus, de pe celălalt nivel.

De sus, dacă te lipeşti de geam, poţi vedea o imagine ameţitoare, cu piaţa circulară şi străzile etajate.

Tokyo Metropolitan Building a fost terminată în anul 1991, fiind opera unui arhitect celebru, Kenzo Tange, cunoscut şi pentru Hiroshima Peace Memorial Park şi clădirea gymnasium-ului construită pentru Olimpiada din 1964. Deoarece a fost construită din bani publici, clădirea a primit porecla Tocho ( Tax Tower ). Are înălţimea de 243 de metri, măsurată la acoperiş, iar design-ul îmbină noul cu vechiul, lucru specific oraşului Tokyo. Faţada, din granit, oţel şi sticlă, este realizată cu motive care sugerează microcipurile folosite în industria electronică.

De asemenea, datorită celor două turnuri care pleacă de la un anumit nivel ca nişte turle, clădirea seamănă cu o catedrală gotică.

Tocho are două observatoare, “de nord” şi “de sud", situate în cele două turnuri, la etajul 45 (202 metri). Merită vizitate amândouă, pentru că oferă privelişti diferite.

Fiind clădire guvernamentală, există un control al bagajelor la intrare, iar în funcţie de zi şi de oră poate fi coadă la intrare. Am ales să o vizitez în timpul săptămânii după ora prânzului, pentru că este mai liber. În lift, fata care ne-a condus a explicat ceva cu o voce superbă de seiyuu. Îmbrăcată într-o uniformă, părea o păpuşă vie. Urcarea a fost silenţioasă şi mult mai rapidă decât în Tokyo Tower.

În turn, ca în multe alte locuri din Tokyo, am avut posibilitatea să îmi pun o ştampilă pe o coală de hârtie, ca suvenir. Mi s-a părut drăguţă ideea şi mi-am ştampilat harta:

Ca şi în muzeele vizitate în Tokyo, m-a surprins numărul mare de bătrâni, unii dintre ei aduşi în scaunul cu rotile şi numărul destul de mare de copii.

Priveliştea a fost superbă, chiar dacă cerul era noros. Îmi place să admir oraşele de sus, iar satisfacţia este şi mai mare când cunosc clădirile şi aşezarea geografică, pentru a putea căuta una anume.

În imaginea de mai jos, în care apare Mori Tower, se observă şi sediul Fuji TV ( cea care conţine sfera metalică ), operă a aceluiaşi arhitect care a proiectat Tokyo Metropolitan Building.

În dreapta sferei Fuji TV se vede şi vârful piciorului vestic al podului Rainbow Bridge.

Până la vizita în Tokyo nu am avut ocazia să urc într-o clădire înaltă. Îmi amintesc ce fascinată fusesem cu câţiva ani în urmă în Potsdamer Platz din Berlin, privind cele două clădiri înalte şi dorindu-mi să văd oraşul de sus. Acum, ajunsă în Tokyo, cele două clădiri din Berlin mi se par mici şi neînsemnate în comparaţie cu abundenţa de clădiri foarte înalte, care se întrec şi în înălţime şi în design.

O altă clădire interesantă este sediul NTT DoCoMo, principalul operator de telefonie mobilă din Japonia ( turnul care seamănă cu Empire State Building ). Cu doar 3 metri mai “scundă” decât Tocho, este cel mai înalt turn cu ceas din lume.

Mi-am dorit mult să admir cum se vede Tokyo Tower din Tokyo Metropolitan Building. Aşa că, ştiind aşezarea pe hartă, nu mi-a fost greu să-l găsesc, silueta roşu cu alb fiind inconfondabilă. Acelaşi lucru l-am făcut peste câteva zile când am fost în Tokyo Tower, aşa cum povesteam în capitolul dedicat, dar imaginea clădirii guvernamentale a fost mult mai puţin spectaculoasă.
În faţa Tokyo Tower se vede Tokyo Midtown, cea mai înaltă clădire din Tokyo, cu 5 metri mai înaltă decât Tocho.

Un alt loc drag, parcul Yoyogi în care se află templul Meiji Jingu.

Oraşul arată foarte bine văzut de sus, clădirile noi, dar şi cele vechi arată curat, sunt destul de multe clădiri în culori vii. Trenul expres Kaiji, mărit aici de 10 ori, lasă impresia de machetă.

Am lăsat pentru final o clădire care se află tot în Shinjuku, la o staţie de metrou depărtare, pe care am căutat-o în mod special pentru un magazin deosebit despre care vă voi vorbi în articolul următor.