Templul Sengakuji şi povestea celor 47 de ronini

Dacă vizitezi templul Sengakuji, chiar dacă nu cunoşti povestea celor 47 de ronini, aceasta îţi este spusă la intrare.

Un vânzător bătrân, de la unul din magazinele de suveniruri aflate la intrarea templului, mi-a dat un pliant cu povestea lor şi mi-a explicat pe scurt, cu mândrie, câteva lucruri.

Follow up:

Faptele s-au petrecut în felul următor: în anul 1701, Asano Naganori, daimyo al domeniului Ako, a fost ales să se ocupe de primirea celor care aduceau urări împaratului, cu ocazia anului nou. El a fost instruit în ce priveşte eticheta de către Kira Yoshinaka, un oficial de rang înalt în ierarhia shogunatului. Kira era recunoscut ca un om nepoliticos, arogant şi corupt. Supărat pe faptul că Asano nu şi-a dovedit mulţumirea faţă de el, oferindu-i o sumă de bani ca mită, s-a comportat arogant cu acesta, jignindu-l. Asano s-a înfuriat şi a scos sabia. Lovitura i-a fost deviată şi Kira a scăpat cu o rană uşoară.

Asano şi-a semnat astfel condamnarea la moarte, pentru că era interzis prin lege să scoţi sabia în incinta reşedinţei shogunului. Lui Asano i s-a ordonat să-şi facă seppuku, averea i-a fost confiscată şi samuraii au fost alungaţi, devenind ronini.

Oishi Kuranosuke Yoshio, principalul consilier al lui Asano, considerând că stăpânului său i s-a făcut o mare nedreptate, a jurat să se răzbune. Împreuna cu alţi 46 de samurai, şi-au plănuit în secret şi cu mare grijă răzbunarea. Dându-şi seama că vor fi luate măsuri drastice pentru prevenirea unui eventual atac, s-au hotărât să aştepte, până când va fi spulberată orice suspiciune cu privire la răzbunarea lor. Oishi s-a prefăcut că a a devenit beţiv, devenind o persoană batjocorită de ceilalţi samurai.

După doi ani, considerând că vigilenţa pazei a scăzut, roninii au atacat casa lui Kira, în miez de noapte. Au venit deghizaţi în pompieri, pentru a putea transporta, fără nici o suspiciune, scările folosite la asediu. L-au decapitat pe Kira, iar capul a fost adus la mormântul fostului lor stăpân, la templul Sengakuji. Apoi au rămas aici, aşteptându-şi pedeapsa.

Shogunul s-a gândit o lună până a luat o decizie. Pe de o parte, samuraii urmaseră învăţăturile bushido şi răzbunaseră moartea stăpânului. Pe de altă parte, încălcaseră legile shogunatului, răzbunarea fiind interzisă. Până la urmă, cu toate că shogunul le-a recunoscut loialitatea faţă de stăpân, sentinţa a fost pedeapsa cu moartea. Nu au fost executaţi, li s-a permis să moară cu onoare, făcându-şi seppuku. Sunt înmormântaţi lângă stăpânul lor, în cimitirul templului Sengakuji.

Armele şi îmbrăcămintea sunt păstrate în templu, alături de o toba. Doar fiul lui Oishi, cel mai tânăr dintre ei a fost cruţat. Acesta a trăit până la o vârstă înaintată şi este înmormântat şi el lânga ceilalţi.

În curtea templului, există un prun care este dedicat memoriei sale. Mormântul este loc de pelerinaj. Oamenii vin cu respect, aprind beţisoare parfumate şi depun flori.

Am ajuns acolo într-o zi cu ploaie măruntă, templul şi cimitirul erau pustii, excepţie făcând un călugăr care făcea curăţenie la intrarea în cimitir. Am plecat cu o adâncă senzaţie de linişte şi pace.

Am găsit pe youtube două filme scurte, cu imagini de la Sengakuji. Primul video conţine prezentarea templului, a porţii şi a clădirii principale.

Cel de-al doilea video prezintă cimitirul.

Statuia de bronz de la sfârşitul filmului este a lui Oishi Kuranosuke Yoshio.