I like Japanese festivals, Buddhist and Shinto alike, they transpose me into their magical world, with kami, supernatural beings and romantic stories, they make me see the world with child’s eyes and enjoy simple things.
Perhaps the most romantic of all is the story about the two lovers, Hiko Boshi (Altair) and Orihime Boshi (Vega), who can meet only once a year, on the 7th day of the 7th month, at Tanabata.

The previous day, on 6th July, I went to the Asakusa Shrine, where the bamboo branch was already decorated with many wish notes (tanzaku), in different colors.

I don’t know how it was at the end of the festival, probably loaded with tanzaku, I went to see it the next day but it was already shed on the Sumida river, as customary.

Impresii de călătorie - Tanabata

Sărbătorile japoneze, şi cele de origine budistă şi cele shinto, mă fac să privesc lumea cu ochi de copil şi să mă bucur de lucruri simple, reuşesc să mă transpună ?n lumea lor magică, cu kami, fiinţe supranaturale şi poveşti romantice.
Poate cea mai romantică dintre toate este povestea despre cei doi ?ndrăgostiţi, Hiko Boshi (Altair) şi Orihime Boshi (Vega), care se pot ?nt?lni o singură dată pe an, ?n cea de a şaptea zi a celei de a şaptea luni, de Tanabata.

Cu o zi ?nainte, pe 6 iulie, fusesem la altarul Asakusa din complexul Senso-ji, unde ramura de bambus pentru Tanabata era deja ?mpodobită cu destul de multe bileţele colorate (tanzaku), pe care erau scrise dorinţe.

Nu ştiu cum a arătat ?n final, probabil că a fost mult mai ?ncărcată. Am vrut să o văd, dar a doua zi dimineaţa c?nd am ajuns acolo, creanga nu mai era, fusese deja luată şi pusă pe r?ul Sumida, aşa cum este obiceiul.