Tofu a fost adus în Japonia de către călugării budişti chinezi, la mijlocul secolului al VI-lea. Nu a fost menţionat în scrieri până în anul 1183, când a apărut într-un document de la templul Kasuga din Nara, deoarece era considerat a fi hrana săracului. Cu timpul a devenit foarte popular, fiind una din principalele surse de proteine. De asemenea, tofu este bogat în amino acizi, vitaminele B1 şi E, calciu şi potasiu.

Tofu se face din boabe de soia fierte şi apoi măcinate, pastă din care se separă un lichid de consistenţa laptelui (tonyu) şi pulpa (okara). Tonyu se amestecă cu un agent coagulant (gypsum) şi apoi se pune în forme şi astfel se obţine produsul final, care seamănă la aspect cu brânza.

Una dintre cele mai simple şi mai vechi reţete de tofu este Agedashi tofu ( 揚げ出し豆腐 - tofu prăjit ), reţetă care a apărut într-o carte din anul 1782, Tofu Hyakuchin (100 de reţete de tofu).

Ingrediente pentru 4 porţii:

Read more

Nasu ( vânăta ), a fost adusă în Japonia din India, de către chinezi şi a fost folosită în bucătăria japoneză încă din jurul anului 750. În Japonia se cultivă aproximativ 80 de specii de nasu, care diferă de vânăta de la noi prin mărime, nasu fiind mult mai mică. Japonezii consideră că nasu reduce febra, reduce durerea şi ajută la circulaţie. Se foloseşte ca ingredient în supele miso, în salate şi gătită în stil tempura.

Yaki nasu (vinete coapte cu sos de soia) este unul dintre cele mai populare aperitive japoneze, o reţetă simplă şi uşor de gătit.

Ingrediente pentru 4 porţii:

Read more