Kappa are water spirits, creatures living in rivers, generally mischievous, known for stealing crops and kidnapping children. They are the size of a 6-10 years child, they smell like fish and can change their color, like chameleons.
On their back they have a tortoise-like shell and on their heads there is a plate filled with a liquid. The power of the Kappa draws from that plate, so if the liquid is spilled, the kappa lose its power.

Even if quite small, the kappa is a very strong creature, and this combined with their bad behavior makes them quite dangerous. However, it’s good to know that they do have a weakness, their obsession for politeness.
So, if you happen to meet a kappa, you must perform a deep bow in front of him. The kappa will likely respond with an even deeper bow and… it will spill the liquid and will loose its power…

Well, one evening, I was strolling down the Kappabashi street in Asakusa, when suddenly, in front of a small shop, I noticed a figure resembling a kappa… It seemed to be a wooden statue… but who knows… it might have been a kappa in disguise…

The head was tilted back, probably part of the liquid was already spilled… so I approached, hoping that he was powerless…

…but surprise, seen from the front side, it was just a women disguised in kappa.

• Kappa on Wikipedia

Kappa sunt spirite de apă care trăiesc în râuri, creaturi de obicei rele, care răpesc copii şi fură cai şi recolte. Sunt de mărimea unui copil de 6-10 ani, miros a peşte şi îşi pot schimba culoarea, ca un cameleon.
Pe spate au o platoşă asemănătoare cu carapacea unei ţestoase, iar pe cap o cavitate de forma unui vas, plină cu apă, sau după alte opinii cu un lichid care-i dă putere. Dacă lichidul se varsă, kappa îşi pierde puterea.

Chiar dacă este destul de mic, kappa este foarte puternic, ceea ce combinat cu faptul că este pus pe rele, îl face destul de periculos. Totuşi, este bine de ştiut că are o slăbiciune, obsesia pentru politeţe.
Aşa că dacă vreodată te întâlneşti cu un kappa, trebuie să faci o plecăciune adâncă în faţa lui. Kappa va face probabil o plecăciune şi mai adâncă şi astfel lichidul se va vărsa iar el îşi va pierde puterea…

Într-o seară, mă plimbam pe strada Kappabashi din Asakusa, când deodată, în faţa unui mic magazin, am văzut o siluetă care semăna cu un kappa… Părea o statuie din lemn… dar cine ştie… poate era chiar un kappa deghizat…

Avea capul dat pe spate şi probabil o parte din lichid se vărsase… aşa că m-am apropiat, sperând să-şi fi pierdut din putere…

…dar surpriză, privită din faţă, era doar o femeie deghizată în kappa.

• Kappa pe Wikipedia

I like Japanese festivals, Buddhist and Shinto alike, they transpose me into their magical world, with kami, supernatural beings and romantic stories, they make me see the world with child’s eyes and enjoy simple things.
Perhaps the most romantic of all is the story about the two lovers, Hiko Boshi (Altair) and Orihime Boshi (Vega), who can meet only once a year, on the 7th day of the 7th month, at Tanabata.

The previous day, on 6th July, I went to the Asakusa Shrine, where the bamboo branch was already decorated with many wish notes (tanzaku), in different colors.

I don’t know how it was at the end of the festival, probably loaded with tanzaku, I went to see it the next day but it was already shed on the Sumida river, as customary.

Impresii de călătorie - Tanabata

Sărbătorile japoneze, şi cele de origine budistă şi cele shinto, mă fac să privesc lumea cu ochi de copil şi să mă bucur de lucruri simple, reuşesc să mă transpună ?n lumea lor magică, cu kami, fiinţe supranaturale şi poveşti romantice.
Poate cea mai romantică dintre toate este povestea despre cei doi ?ndrăgostiţi, Hiko Boshi (Altair) şi Orihime Boshi (Vega), care se pot ?nt?lni o singură dată pe an, ?n cea de a şaptea zi a celei de a şaptea luni, de Tanabata.

Cu o zi ?nainte, pe 6 iulie, fusesem la altarul Asakusa din complexul Senso-ji, unde ramura de bambus pentru Tanabata era deja ?mpodobită cu destul de multe bileţele colorate (tanzaku), pe care erau scrise dorinţe.

Nu ştiu cum a arătat ?n final, probabil că a fost mult mai ?ncărcată. Am vrut să o văd, dar a doua zi dimineaţa c?nd am ajuns acolo, creanga nu mai era, fusese deja luată şi pusă pe r?ul Sumida, aşa cum este obiceiul.