Sakura

Zilele trecute, în timp ce mă plimbam prin Grădina Botanică din Bucureşti, am descoperit cu mare surprindere şi bucurie, un cireş japonez înflorit ( sakura - 桜 sau 櫻 ). Îmi doream să fotografiez un sakura de când am făcut fotografiile pentru articolul despre Hanami, dar nu speram să găsesc unul în Bucureşti. În mijlocul grădinii, foarte aproape de intrarea în seră, printre copacii cu frunze verde crud, am văzut o explozie de flori de culoare roz.

Follow up:

Copacul înflorit mi-a adus aminte de versurile unui cântec popular japonez: Sakura sakura / yayoi no sora wa / mi-watasu kagiri / kasumi ka kumo ka / nioi zo izuru / iza ya iza ya / mi ni yukan ( 桜　桜 / 弥生の空は / 見渡す限り / 霞か雲か / 匂ひぞ　出づる / いざや　いざや / 見に行かん - Cherry blossoms, cherry blossoms, / Across the Spring sky, / As far as you can see. / Is it a mist, or clouds? / Fragrant in the air. / Come now, come, / Let’s look, at last! ).
Dacă doi copaci, dintre care unul mic, au reuşit să-mi producă o impresie atât de puternică, am încercat să-mi închipui cum trebuie să te simţi pe o alee, cum este cea din parcul Ueno din Tokyo, cu zeci de copaci înfloriţi, pe ambele părţi ale aleii.

Un copac de o asemenea frumuseţe nu putea trece neobservat. Nu contează dacă eşti familiarizat cu specia din care face parte arborele sau cu obiceiul japonez, când vezi sakura înflorit eşti imediat atras de el. Am aşteptat un moment prielnic pentru a face fotografii, deoarece era destul de aglomerat în jurul lui. Mulţi oameni cu aparate de fotografiat, unii se opresc puţin pe alee, îl admiră, îl fotografiază şi apoi pleacă mai departe, unii chiar ating bucheţelele de flori, alţii se apropie şi miros florile, alţii stau câteva minute sub copac.

Privind reacţiile oamenilor, cred că am înţeles atracţia pe care o au japonezii pentru sakura. Dacă stai sub el şi priveşti florile, cu nuanţe uşor diferite de roz, în funcţie de perioada în care au înflorit şi de razele soarelui care le luminează diferit, capeţi o senzaţie de calm şi linişte.

Cireşul japonez ( Prunus serrulata ) este un arbore ornamental, de climă temperată, nativ din Korea, China şi Japonia. În Japonia se cultivă aproximativ 200 de specii ale căror flori diferă prin formă, mărime, numărul de petale şi culoare ( unele sunt albe, altele au diferite nuanţe de roz ). De asemenea, parfumul este diferit.

Speciile cele mai cunoscute sunt: Kanzan ( cu flori cu multe petale, de culoare roz, ca cel de aici ), Kiku-shidare ( cu flori de culoare roz care durează foarte puţin ), Shirotae ( cireşul de pe muntele Fuji, cu flori albe, parfumate ), Tai Haku ( cu flori simple, mari, de culoare albă ), Shirofugen ( cu flori de culoare roz închis, care devin roz pal pe măsură ce îmbătrânesc ).

Denumirea sakura este derivată de la numele prinţesei florii de cireş Konohana Sakuya hime ( Konohana ), simbol al gingăşiei în mitologia japoneză. Konohana este fiica lui Ohoyamatsumi, un kami al muntelui. Într-o zi, în timp ce se plimba pe plajă, Ninigi, nepotul lui Amateratsu, a întâlnit-o pe Konohana şi s-a îndrăgostit de ea. A mers la tatăl ei şi a cerut-o în căsătorie. Iniţial Ohoyamatsumi nu a fost de acord şi i-a oferit mâna lui Iwanaga hime, prinţesa pietrei, sora mai mare a lui Konohana, care era urâtă. Ninigi nu a fost de acord şi până la urmă Ohoyamatsumi i-a dat-o de soţie pe Konohana, prinţesa florii de cireş. Legenda spune că datorită faptului că Ninigi a refuzat-o pe Iwanaga hime, viaţa oamenilor este scurtă şi efemeră, ca a florii de cireş, în loc să fie lungă şi trainică, ca a pietrei.

Konohana a rămas gravidă în prima noapte şi Ninigi a devenit suspicios. Supărată de acuzaţiile aduse, prinţesa s-a închis într-o colibă fără uşi căreia i-a dat foc, spunând că, acel copil care se va naşte nu va păţi nimic pentru că este cu adevărat fiul lui Ninigi. Prinţesa a născut în mijlocul focului trei copii: Hoderi, Hosuseri şi Hoori. O variantă a legendei spune că Ninigi a declarat după aceea că a crezut-o de la început, dar că a făcut asta pentru a demonstra oamenilor că sunt cu adevărat copiii lui. Se spune că din mânerul cuţitului cu care a tăiat cordonul ombilical al copiilor a crescut un crâng de bambus.

Sakura înfloreşte la sfârşitul lunii martie şi începutul lui aprilie, perioadă în care, în Japonia, începe plantarea orezului, de aceea este un simbol al prosperităţii recoltei viitoare.

Îmi place să observ coaja copacilor, iubesc coaja albă şi fină a mestecenilor. Sakura, mai ales dacă este tânăr, are porţiuni în care coaja este lucioasă şi netedă. Pe măsură ce îmbătrâneşte, devine scorburos. Conform unor credinţe populare japoneze, în scorburile trunchiului de sakura trăiesc kami. Pentru a avea o recoltă bogată, în vechime, erau invocaţi kami şi li se aduceau ofrande, orez şi sake. Acest obicei mi-a amintit de un vechi obicei românesc, acela de a lega un şnur de mărţişor de ramurile copacilor înfloriţi, pentru a da rod bogat.

Florile de sakura durează câteva zile, după care se ofilesc şi se scutură. Japonezii spun că viaţa lor este asemănătoare cu florile de sakura, se nasc, cresc, îmbătrânesc şi mor. Căderea petalelor de sakura este un simbol al vieţii trecătoare, al efemerului. Pe de altă parte, florile sunt şi un simbol al frumuseţii trecătoare.

Sakura este un simbol folosit de samurai. Floarea care se desprinde de pe ramură şi cade, la foarte puţin timp după ce a înflorit, este asociată cu samuraiul care moare tânăr pe câmpul de luptă. El este pur, nobil, inocent, ca această floare. Samuraii purtau deseori simbolul sakura pe armură sau pe teaca sabiei.

Un proverb japonez spune următoarele: “Hana wa sakura gi, hito wa Bushi” ( the best flower the sakura, the best man the Samurai ).

Din petalele de sakura se face ceai. Sakuramochi, prăjituri din orez învelite în frunze sărate de sakura, se servesc de Hina Matsuri. În timpul festivităţii de nuntă, se serveşte o infuzie de flori de sakura, ca simbol al fericirii fără sfârşit.

Căderea petalelor de sakura este un simbol folosit şi în anime. În momentele romantice, personajele stau sub un copac înflorit şi peste ele cad petale de sakura.

Am revenit a doua zi in Grădina Botanică, după o noapte cu vânt. Copacul era înflorit de câteva zile şi unele flori începuseră deja să se veştejească şi să li se scuture o parte din petale.

Adia puţin vântul şi din când în când, zeci de petale pluteau uşor prin aer şi se aşezau pe pământ. Nu suficent de multe ca să pot face o fotografie cu o ninsoare de petale roz, cel puţin nu fără trepied.

Odată cu trecerea timpului, stratul de petale de sub copac va începe să crească, în câteva zile un covor roz şi pufos va fi aşternut dedesubt, copacul va căpăta mai multe nuanţe de verde decât de roz, până ce rozul va dispare definitiv. În primăvara viitoare va înflori din nou, urmând ciclul firesc al vieţii. Voi reveni şi eu.