Rainbow Bridge şi insula Odaiba

Unul din punctele de atracţie ale Tokyo-ului este Rainbow Bridge. Multe dintre anime-urile ale căror acţiune are loc în Tokyo conţin imagini cu acesta. Deoarece nu aveam timp să ajung în această zonă decât o singură dată, am ales să o fac noaptea, deoarece este superb luminat cu cele 444 de becuri alimentate de la panouri solare, colorate în alb, roşu şi verde.

Follow up:

Rainbow Bridge a fost dat în folosinţă în anul 1993 şi leagă Tokyo de insula Odaiba. Are lungimea de 570 m. Turnurile care susţin podul sunt de culoare albă, design-ul şi culoarea fiind alese special pentru a se armoniza cu peisajul. Există două trotuare pietonale, cel de nord şi cel de sud, care pot fi folosite în anumite perioade ale anului şi între anumite ore. Din păcate, nu am mai avut timp să revin, dar data viitoare neapărat vreau să fac o plimbare pe jos pe Rainbow Bridge.

Deşi mai păţisem cu câteva zile în urmă acelaşi lucru, reuşind să găsesc cu greu Tokyo Metropolitan Building, o clădire înaltă de 243m, m-am gândit că acest lucru nu se va mai repeta. Un pod uriaş trebuie să fie vizibil de la distanţă. Ajunsă cu metroul în staţia Shimbashi, situată la NE de Rainbow Bridge, cea mai apropiată staţie de pe liniile principale, descopăr că nu am nici cea mai mică idee relativ la direcţia în care trebuie să merg. Soluţia: o hartă. Găsirea unei hărţi în Tokyo nu este o problemă. În apropierea fiecărei staţii de metrou şi în aproape fiecare intersecţie există hărţi clare. Descopăr că sunt la aproximativ 3 staţii de pod, deci este clar de ce nu îl văd. Mă hotărăsc să iau metroul, de data aceasta pe o linie privată pe care nu am mai mers. Drumul până la staţia de metrou a fost o experienţă în sine, pe care nu ţi-o poate da decât o metropolă. Coruscant-ul lui Lucas cred că a fost depăşit în unele locuri de Tokyo. În pasaj se intră din stradă, cu un lift, aflat la parterul unei clădiri, nu pe scări rulante obişnuite. Mergând după marcaje (care sunt peste tot şi au denumirile şi în engleză ), după câteva zeci de metri mă trezesc din nou afară, în curtea interioară a unei clădiri foarte înalte. După porţiuni în care am coborât şi am urcat din nou, pe scări sau cu liftul, după 15-20 de minute am ajuns la staţia de metrou. Linia Yurikamome (numită după o specie de pescăruş care trăieşte în golful Tokyo) este complet automatizată, nu are conductor. A fost dată în folosinţă în 1995 şi leagă Shimbashi de insula Odaiba, traversând Rainbow Bridge. Drumul oferă o frumoasă privelişte asupra zonei, deoarece linia este construită la înălţime, cam la nivelul etajului al 4-lea al unui bloc. Se văd clădirile luminate, reclamele, podul luminat, golful.

În imaginea de mai jos se vede şoseaua, la intrarea pe pod. Imaginea este luată în altă zi, din Tokyo Tower.

Rainbow Bridge, aşa cum se vede din Tokyo Tower, într-o zi ploioasă.

Odaiba este o insulă artificială, construită în anul 1800 în golful Tokyo de către shogunatul Tokugawa, cu scop de apărare, principala ameninţare fiind flota lui Matthew Perry. Iniţial au fost construite 6 insule fortificate. Numele vine de la cuvântul daiba care înseamnă tun folosit în fortificaţii. Suprafaţa insulei a fost mărită la începutul secolului al XX-lea. În 1940 a fost folosită ca zonă industrială, dar muzeele situate aici (Muzeul de ştiinţă marină şi Muzeul spaţiului) au adus mulţi turişti în zonă. Din 1990 a devenit o căutată şi scumpă zonă rezidenţială.

Curcubeul de culori a Ferris Wheel îţi atrage atenţia. Are 115 metri şi face parte din complexul Palette Town. Este una dintre cele mai înalte construcţii din acest fel (pe locul 3 în Japonia după Sky Dream din Fukuoka care are 120 metri şi Daiya to Hana Ferris Wheel din parcul Kasai Rinkai din Tokyo de 117 metri). Seara este foarte frumos luminată şi se vede de la mare distanţă. Imaginea aceasta a fost luată de pe insula Odaiba, de pe un pod, într-o frumoasă noapte de toamnă. Mi-a rămas în minte senzaţia de linişte şi de siguranţă pe care mi-a lăsat-o acel loc. Foarte puţini trecători, destul de puţine maşini, un Ferrari (pe care-l recunoşti după zgomotul motorului) care trece spre parcul de distracţii, vaporaşele luminate. Cele trei mari merite ale oraşului Tokyo sunt: siguranţa în orice loc te-ai afla, curăţenia şi uşurinţa cu care te poţi orienta şi deplasa rapid pe distanţe mari.