The Japanese Soldier

38 years ago, on January 24 1972, two residents from Guam discovered Shoichi Yokoi, a Japanese soldier who was hiding in the jungle for… 28 years.

Shoichi Yokoi, preparing to return to civilization, image via Wikipedia

When discovered, Shoichi Yokoi was 56 years old, he looked skinny but he was healthy, was dressed with a uniform woven by himself from hibiscus fibers and he was keeping an accurate record of time. He attacked the two residents with a fishing net, but they managed to capture him and took him to the police station.

His story became famous throughout the world and he became one of the most famous people from Japan.

When he was drafted in the Imperial Japanese Army, in 1941, Shoichi Yokoi was preparing to become a tailor. At the beginning he was part of the 29th Infantry Division from Manchuria and in 1943 he arrived in Guam, with a rank of Sergeant, part of the Supply corps.

On July 21 1944, in the battle that followed the landing of American troops in Guam, the unit of Shoichi Yokoi was annihilated. He managed to survive, but he was cut off from his army so he refused to surrender and took refuge in the jungle. When he returned home, he explained:
“We Japanese soldiers were told to prefer death to the disgrace of getting captured alive”. He was officially listed as killed in September 1944.

He had the necessary knowledge and the amazing strength to live in the jungle for 28 years, waiting for the return of the Japanese Army.
At the beginning, he lived together with two other soldiers in a hole they dug in the ground, consolidated with bamboo walls.

The entrance to the reproduction of Japanese hideout Shoichi Yokoi’s cave on Guam, image via Wikipedia

After several months, because the food was running out, the two other soldiers moved but they remained in contact, visiting each other. However, after 8 years, Shoichi Yokoi found them dead, probably of starvation…

In 1952, Shoichi Yokoi found leaflets and newspapers and read that the war was over, but he thought it was just American war propaganda and remained hidden in the jungle.

Shoichi Yokoi wasn’t the only one living for many years in the jungle. In 1960, two other Japanese soldiers, Minagawa şi Ito, were found and repatriated to Japan.

After he was repatriated, Shoichi Yokoi became a national hero in Japan, and when he went to visit his native village, his visit was televised and thousands of Japanese welcomed him lined along the road and holding flags.

Shoichi Yokoi married several months after his return, wrote a book about his experiences in Guam, appeared regularly on TV and in 1974 he even ran for the Parliament.

In 1981, his dreams became true and he was granted an audience with Emperor Hirohito. The meeting was the greatest honor of his life and he declared to the Emperor:
“Your Majesties, I have returned home. I deeply regret that I could not serve you well. The world has certainly changed, but my determination to serve you will never change".

He lived a simple life, at one moment declaring:
“I can’t understand why cities must burn garbage. My family does not produce garbage. We eat every last bite of food. Parts of food that are not edible are used as fertilizer in my garden".
Shoichi Yokoi died of a hearth attack in 1997, at the age of 82 years.

It’s an amazingly dramatic story about survival. But even more impressive than the story itself is his way of thinking:
“I continued to live for the sake of the Emperor and believing in the Emperor and the Japanese spirit".

For more information:

• Wikipedia
• The New York Times
• ns.gov.gu
• Military History
• wanpela.com
• primitiveways.com
• CNN

Acum 38 de ani, pe 24 ianuarie 1972, doi localnici din Guam l-au găsit pe Shoichi Yokoi, un soldat japonez care stătea ascuns în junglă de 28 de ani.

Shoichi Yokoi, image via Wikipedia

Shoichi Yokoi avea 56 de ani, era slab, dar sănătos, purta haine ţesute de el din fibre de hibiscus şi ţinuse o evidenţă corectă a timpului. I-a atacat pe cei doi localnici cu o plasă de pescuit, după care cei doi l-au prins şi dus la poliţie.

Povestea lui a făcut rapid înconjurul lumii, devenind unul dintre cei mai celebri oameni din Japonia.

Shoichi Yokoi, se pregătea să devină croitor când a fost încorporat în 1941. A făcut iniţial parte din Divizia 29 de infanterie din Manciuria, apoi în 1943 a ajuns în Guam, făcând parte din trupele de aprovizionare, cu gradul de sergent.

Unitatea din care făcea parte a fost spulberată în bătălia care a urmat după debarcarea trupelor americane, pe 21 iulie 1944. Shoichi Yokoi a reuşit să supravieţuiască, dar a refuzat să se predea şi a fugit în junglă. “Nouă, soldaţilor japonezi ni s-a spus să preferăm moartea ruşinii de a fi capturaţi vii.”, a explicat el la întoarcerea acasă. A fost declarat mort în septembrie 1944.

A avut cunoştinţele necesare şi puterea să reziste în junglă timp de 28 de ani, aşteptând ca armata japoneză să se întoarcă. Îniţial a locuit împreună cu alţi doi colegi într-o gaură pe care au săpat-o în pământ, cu pereţi din bambus.

The entrance to the reproduction of Japanese hideout Shoichi Yokoi’s cave on Guam, image via Wikipedia

După câteva luni, deoarece hrana se împuţina, ceilalţi doi s-au mutat într-un alt loc, dar au continuat să ţină legătura. Dar după 8 ani, colegii au murit şi a rămas singur.

Shoichi Yokoi a declarat că în 1952 a aflat din nişte manifeste că războiul s-a sfârşit, însă a refuzat să se predea, crezând că e vorba de propagandă americană.

Shoichi Yokoi nu a fost singurul care a trăit mulţi ani în junglă. Alţi doi soldaţi japonezi, Minagawa şi Ito, au fost repatriaţi în 1960.

După întoarcerea acasă a devenit erou naţional. Iar atunci când s-a dus să viziteze satul natal, l-au întâmpinat mii de japonezi, cu steaguri în mâini, aliniaţi de-a lungul şoselei.

S-a căsătorit la câteva luni de la întoarcerea în ţară, a apărut frecvent la televiziune, a scris o carte despre experienţa din Guam şi chiar a candidat pentru parlament.

Iar în 1981 şi-a împlinit visul, fiind primit în audienţă de Împăratul Hirohito, căruia i-a declarat: “Majestate, m-am întors acasă. Regret profund că nu am putut să vă servesc bine. Lumea s-a schimbat cu siguranţă, dar determinarea mea de a vă servi nu se va schimba niciodată.”

A trăit în continuare o viaţă simplă, declarând la un moment dat: “Nu pot să înţeleg de ce oraşele trebuie să ardă gunoiul. Familia mea nu produce gunoi. Noi mâncăm tot, până la ultima înghiţitură de mâncare. Iar părţile care nu sunt bune de mâncat le folosesc ca îngrăşământ în grădină".
A murit în 1997, la vârsta de 82 de ani, în urma unui infarct.

O poveste despre supravieţuire şi despre dorinţa de a trăi care m-a impresionat. Dar şi mai impresionant decât povestea în sine, este modul de gândire al acestui om:
“Am continuat să trăiec de dragul Împăratului şi crezând în Împărat şi în spiritul japonez.”

Pentru mai multe informaţii:

• Wikipedia
• The New York Times
• ns.gov.gu
• Military History
• wanpela.com
• primitiveways.com
• CNN