Asakusa - partea a doua

Asakusa se poate vizita şi în stil tradiţional, închiriind o ricşă din faţa porţii Kaminarimon. Cuvântul ricşa vine din japoneză: jinrikisha 人力車 ( care ar însemna vehicol cu putere umană ). Ricşa a apărut în perioada Meiji şi a devenit principalul mijloc de transport în Edo, unde a înlocuit palanquin-ul, fiind mult mai rapidă. S-a ales să se folosească oameni în loc de cai, pentru că un om era mult mai prost plătit decât cheltuiala pentru întreţinerea unui cal. Se estimează că în jurul anului 1870 erau aproximativ 40.000 de astfel de vehicole. Acest serviciu este folosit şi astăzi şi în scop turistic, dar şi pentru distracţia localnicilor. In general, am văzut că perechile de tineri japonezi închiriază ricşa.

Băieţii care lucrează aici sunt atletici, poartă pantaloni scurţi cu o croială ciudată, care sunt largi când stau în poziţie normală, fiind făcuţi să fie comozi în poziţia în care stau când trag ricşa. Aceştia invită cuplurile la plimbare. I-am văzut discutând şi distrându-şi clientele. Tot ei fac curat în acea zonă, fiind ceva obişnuit să-i vezi cu o mătură şi un făraş. Nu am apelat la serviciile lor, considerând înjositor să mă plimb cu un vehicol tras de un om. În Asia însă, lucrurile sunt privite cu totul altfel.

Follow up:

Deoarece hotelul în care am stat era foarte aproape, zona aceasta am vizitat-o de mai multe ori: ziua şi noaptea. Ziua este foarte aglomerat, chiar şi atunci când plouă bazarul este plin, pentru că este acoperit. Totul capătă un farmec aparte atunci când se lasă seara şi se închid magazinele. Atunci devine o oază de linişte. Oameni care vin de la serviciu, copii care vin de la şcoală, trec câteva minute pe la templu. În zilele de sărbătoare sau la sfârşit de săptămână vezi fete îmbrăcate în kimono sau yukata. Toată zona este luminată: porţile, clădirea principală, pagoda. Lasă impresia de tărâm mitic, de supranatural.

Senso-ji este cel mai vechi templu din Tokyo. Este budist şi aparţine sectei Tendai. Datează din anul 628, atunci când doi pescari locali au găsit în râul Sumida, care trece prin apropiere, o mică statuie a zeiţei Kan-non. Kan-non este un bodhisathva a lui Amida (Buddha al tărâmului pur), cunoscută ca zeiţă a milei. Această statuie se spune că are aproximativ 5-6 cm şi că este făcută din aur. Nu a fost expusă niciodată publicului.

Kan-non este reprezentată în iconografia budistă în 33 de forme diferite reprezentând 33 de încarnări, dintre care amintesc două: reprezentarea cu 11 capete şi cea cu 1000 de braţe. Cele 11 capete se referă la următorul lucru: 10 capete reprezintă cele 10 stagii pentru a atinge iluminarea, iar al 11-lea este al lui Amida Buddha. Cu cele 1000 de braţe ea îmbrăţişează pământul şi alină suferinţele oamenilor. Nu sunt sculptate 1000 de braţe, ci doar 42 (40 de braţe, fiecare dintre acestea reprezentând 25 de lumi ale lui Buddha şi două braţe normale).

Un festival important care are loc aici, pe data de 18 martie, Kinryu no Mai (dansul dragonului de aur) este legat de legenda în care se spune că în perioada în care a apărut statuia zeiţei, un dragon mare şi auriu a coborât din cer, dansând. La festival se foloseşte un dragon de 15 metri, fiind necesari 8 oameni pentru a-l mişca.

Înainte de intrarea propriu-zisă în curtea în care se află templul se află poarta Hozomon (poarta tezaurului).

Clădirea centrală (hondo) a fost distrusă într-un incendiu în timpul celui de-a doilea război mondial când zona Asakusa a fost puternic bombardată. Actuala clădire a fost reconstruită în 1958.

De remarcat, ca în toate templele budiste, incinta în care se ard beţişoarele parfumate, numită okoro (în fotografie, în faţa templului). Şi atunci când nu mai sunt beţişoare aprinse, mirosul rămâne, cenuşa ramasă fiind parfumată.

Din complex face parte şi o pagodă cu 5 trepte (Goju no to), construită în stil chinezesc, fiecare treaptă având propriul acoperiş. Cele 5 trepte semnifică cele 5 elemente: pământul, apa, focul, vântul şi cerul. Pagoda simbolizează legătura cu cerul, trecerea de la spaţiul profan la cel sacru, legătura cu divinitatea. A fost reconstruită şi ea în anul 1973. Are aproximativ 64 metri înălţime şi noaptea este iluminată feeric.

În acelaşi complex se află şi templul shinto, Asakusa Jinja.

Este dedicat celor doi pescari care au găsit statuia zeiţei Kan-non şi celui care a făcut primul altar al zeiţei. Templul se mai numeşte şi Sanja sama (templul celor respectaţi). Clădirea a fost construită în anul 1649. Ca orice templu shinto, la intrare are o frumoasă torii din lemn şi perechea de statui numite koma inu, care străjuiesc intrarea.

Cel mai important festival care are loc în Asakusa este Sanja Matsuri, la sfârşitul lunii mai. Marea atracţie a festivalului este parada a aproximativ 100 mikoshi (altare portabile). Se crede ca atunci când mikoshi sunt scoase în afara templului, zeităţile coboară în ele.

Am ales de pe youtube două înregistrări interesante de la Sanja Matsuri.

Al doilea videoclip conţine explicaţii relativ la eveniment. (Pentru mai multe imagini de acest fel vizitaţi Digital Matsuri Project ). Este prezentat un moment din ceremonia care are loc a doua zi a festivalului şi anume întoarcerea mikoshi la templu. Grupurile de localnici care însoţesc altarele portabile poartă pe cap bentiţe şi sunt îmbrăcaţi cu cămăşi de aceeaşi culoare. Pe spate au un simbol care este emblema altarului pe care-l reprezintă. Interesant de observat (minutul 8.59) un grup de gheişe, îmbrăcate cu haine bărbăteşti, care fac parte din procesiune.