Agedashi tofu

Tofu a fost adus în Japonia de către călugării budişti chinezi, la mijlocul secolului al VI-lea. Nu a fost menţionat în scrieri până în anul 1183, când a apărut într-un document de la templul Kasuga din Nara, deoarece era considerat a fi hrana săracului. Cu timpul a devenit foarte popular, fiind una din principalele surse de proteine. De asemenea, tofu este bogat în amino acizi, vitaminele B1 şi E, calciu şi potasiu.

Tofu se face din boabe de soia fierte şi apoi măcinate, pastă din care se separă un lichid de consistenţa laptelui (tonyu) şi pulpa (okara). Tonyu se amestecă cu un agent coagulant (gypsum) şi apoi se pune în forme şi astfel se obţine produsul final, care seamănă la aspect cu brânza.

Una dintre cele mai simple şi mai vechi reţete de tofu este Agedashi tofu ( 揚げ出し豆腐 - tofu prăjit ), reţetă care a apărut într-o carte din anul 1782, Tofu Hyakuchin (100 de reţete de tofu).

Ingrediente pentru 4 porţii:

Follow up:

- 2 cutii de tofu (500-600 g)
- o jumătate de cană de seminţe de susan
- o jumătate de cană de pesmet
- 3-4 linguri de ulei

Pentru sos:
- 3 linguri sos de soia
- 2 linguri de mirin (sau o lingură de mirin şi una de sake)

Mod de preparare:

Tofu se păstrează în apă, iar înainte de a fi gătit trebuie lăsat să se scurgă aproximativ 30 de minute, pus între două plăci de lemn, eventual cu o greutate deasupra. Se taie în bucăţi de formă dreptunghiulară, cel mai bine întâi pe lungime, apoi fiecare bucată în patru. Se dă fiecare bucată prin pesmet sau seminţe de susan, având grijă să se scuture pesmetul (susanul) în exces. Se prăjeşte pe fiecare parte în ulei vegetal, la foc mic, până ce se rumeneşte. Se aşează bucăţile de tofu pe şerveţele de hârtie, pentru a se scurge uleiul în exces.

Se serveşte cald sau rece, simplu sau cu sos făcut din soia şi mirin, eventual cu ridiche rasă (daikon) amestecată cu puţin piper roşu sau negi (o varietate de ceapă verde).

Poftă bună!