Tanabata ( Evening of the seventh - 七夕 ) este o sărbătoare dedicată stelelor, introdusă în Japonia în perioada Heian ( 794–1185 ), inspirată după sărbătoarea chinezească Qi Xi ( The Night of Sevens - 七夕 ).

O legendă chinezească spune că numai în cea de a şaptea zi a celei de a şaptea luni, calculate după calendarul lunar, cei doi îndrăgostiţi Hiko Boshi ( Altair ) ( sau Kengyuu Boshi, după alte surse ) şi Orihime Boshi ( Vega ) se pot întâlni pe Calea Lactee. Cele două stele, Vega ( din constelaţia Lyra ) şi Altair ( din constelaţia Aquila ) sunt separate de Calea Lactee. Fenomenul astronomic celebrat este întâlnirea celor două stele, care în acel moment se văd de aceeaşi parte a Căii Lactee. În ziua de astăzi, după ce în Japonia s-a renunţat la calendarul lunar, sărbătoarea are loc pe 7 iulie. În unele zone însă are loc pe 7 august.

Citeşte mai departe

Pentru că spectacolul începea târziu, la ora 22, iar sala Hala Libra era situată într-o zonă a Sibiului pe care nu o cunoşteam, imediat ce am ajuns în Sibiu am plecat în recunoaştere. Hala Libra Balanţa, aşa cum îi spune şi numele este hala fabricii Balanţa. De-a lungul gardului fabricii, către intrare, mi-au apărut primele semne că sunt pe drumul cel bun, sub forma unor nobori, steaguri multicolore, cu inscripţii în limba japoneză.

Kushida Kazuyoshi, regizorul piesei, şi-a dorit ca piesa să se joace într-o hală de fabrică şi o alesese pe cea în care se joacă Faust. Cum acolo nu s-a putut, a găsit Hala Balanţa, care are aceleaşi dimensiuni şi de care a fost mulţumit.

Citeşte mai departe

Aşa cum fetele au sărbătoarea lor pe data de 3 martie ( Hina matsuri ) şi băieţii sunt sărbătoriţi pe 5 mai când are loc Tango no Sekku ( 端午の節句 ). În această zi se merge la templu şi se fac rugăciuni pentru succesul în viaţă al copiilor şi pentru sănătatea lor. În anul 1948 a fost declarată sărbătoare naţională, cu numele Kodomo no Hi ( ziua copiilor - こどもの日 ), căpătând un caracter mai general.

Campania lansată de Bergenbier pentru declararea pe data de 5 mai a “zilei bărbatului”, m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva cei care au ales-o cunoşteau sărbătoarea japoneză a băieţilor. Tradiţiile şi obiceiurile din Japonia sunt destul de puţin cunoscute la noi şi de aceea, în timp ce pregăteam acest articol, am devenit foarte interesată să aflu cum s-a ales această dată.
Între timp, am aflat că ziua ar fi fost aleasă doar pentru că atunci era ziua şefului echipei care s-a ocupat de proiect…
Evident, îmi făcusem prea mari iluzii… totuşi, interesantă coincidenţa…

Citeşte mai departe

Cu toate că în Tokyo există zone cu clădiri vechi, care te ajută să îţi faci o imagine despre vechiul oraş, majoritatea reconstruite după cel de-a doilea război mondial, dacă vrei să vezi cum arăta cu adevărat Edo trebuie să vizitezi cele două muzee: Edo Tokyo şi Edo Tokyo Open Air.

Intrarea în zona cu exponate din perioada Edo din muzeul Edo Tokyo se face traversând replica vechiului pod Nihonbashi, reconstruit în muzeu aşa cum arăta în anul 1603, la începutul perioadei Edo. Traversarea podului din lemn, sub formă de arc, mi-a lăsat impresia de călătorie în timp.
Cu câteva zile înainte, când m-am plimbat prin Ginza, am traversat actualul pod, construit în anul 1911, în stil Renaissence. Din cauza aspectului european, familiar, nici nu l-am observat. Târziu, după ce m-am uitat pe hartă, am descoperit că am trecut pe lângă unul din locurile istorice importante din Tokyo, tot acolo fiind şi borna care marchează kilometrul 0.

Replica podului este spectaculoasă, traversează o sală uriaşă la mare înălţime. Imaginea de ansamblu a vechiului pod mi-am format-o însă mai bine dintr-o dioramă.

Citeşte mai departe

Pe 3 martie, în Japonia are loc Hina matsuri ( 雛祭り - sărbătoarea păpuşilor), cunoscută şi cu denumirea de “ziua fetelor", un eveniment important, mai ales pentru familiile cu fete.

În această zi se merge la templu, unde se fac rugăciuni pentru sănătatea şi fericirea fetelor. Sărbatoarea mai este cunoscută şi sub numele de momo no sekku (festivalul piersicii) deoarece florile de piersic reprezintă graţia şi gingăşia, calităţi specific feminine.

Hina matsuri îşi are originea într-un vechi obicei chinezesc. Printr-un ritual magic, păcatele şi nenorocul erau transferate într-o păpuşă, care era apoi pusă într-o barcă şi i se dădea drumul pe o apă curgătoare. Obiceiul a fost preluat în Japonia, unde îl întâlnim cu numele de Hina nagashi ( 雛流し - păpuşi plutitoare). Se foloseau păpuşi făcute din hârtie colorată care erau puse într-o barcă şi li se dădea drumul pe râuri sau pe mare. Acestea erau luate de ape şi odată cu ele şi spiritele rele şi necazurile. În unele zone rurale încă se mai practică obiceiul în forma veche.

Citeşte mai departe