Prima atestare în Japonia a sărbătorii de Crăciun a fost în anul 1552, când un misionar iezuit a ţinut o slujbă în Prefectura Yamaguchi. După alţi istorici, prima slujbă de Crăciun a fost ţinută de Sfântul Francis Xavier, cu câţiva ani mai devreme, în 1549. Începând cu 1639, timp de aproximativ 250 de ani, religia creştină a fost interzisă în Japonia şi a fost practicată pe ascuns de kakure kirishitan (creştini ascunşi).

Urmare:

În perioada modernă, Crăciunul a devenit popular datorită influenţei americane. La fel ca şi în occident, în această perioadă în Japonia se cântă colinde, se împodobesc brazi şi se aprind lumini în oraşe.

În 1875 la şcoala Harajo din Ginza a apărut un Moş Crăciun îmbrăcat în samurai, iar prima carte despre Crăciun, intitulată Santakuro, a fost publicată câţiva ani mai târziu, în 1898. În perioada 1912-1926, Japonia a fost principalul producător de jucării şi decoraţii pentru Crăciun care se exportau în Europa şi în America.

Comportamentul lui Moş Crăciun (santakurosu) seamănă cu cel al lui Hotei, unul dintre cei şapte kami ai norocului (Shichifukujin), zeu al satisfacţiei, a abundenţei şi al fericirii. Shichifukujin sunt un grup de zeităţi care provin din mai multe religii şi din mai multe zone ale lumii. Doar unul dintre ei este nativ din Japonia, Ebisu, zeu la pescarilor, comerţului şi norocului. Daikokuten, Bishamonten şi Benzaiten sunt zei proveniţi din India, din hinduism şi budism. Hotei, Juroujin şi Fukurokuju provin din budismul chinez sau din taoism. Fiecare dintre cei şapte zei a avut un cult separat în Japonia, până în sec al XVII-lea, când Tenkai, un călugăr japonez, a creat grupul celor şapte zei ai norocului. Aceştia simbolizează cele şapte virtuţi ale omului (sinceritate, noroc, demnitate, generozitate, popularitate, longevitate, prietenie). Conform tradiţiei, cei şapte călătoresc împreună prin lume şi aduc fericire şi noroc.

Hotei provine din China, unde mai este cunoscut şi cu numele de Putai sau Budai, zeu al mulţumirii şi fericirii, încarnare a lui Bodhisattva Miroku. Hotei reprezintă una din cele şapte virtuţi ale omului, generozitatea. În tradiţia chineză, Budai a fost un călugăr zen budist pe nume Qici, care a trăit în secolul al X-lea. În Japonia Hotei este patronul copiilor, ghicitorilor şi barmanilor.

Hotei este reprezentat sub forma unui călugar budist, cu capul ras, cu faţa zâmbitoare, cu abdomenul foarte mare, care simbolizează o mare putere spirituală. În mână ţine un evantai (oogi) care era folosit in vechime de aristocraţi pentru a arăta vasalilor că dorinţa le-a fost îndeplinită.

foto: www.wikipedia.org

Asemănarea cu Moş Crăciun vine de la faptul că Hotei este reprezentat ducând în spate un mare sac de pânză, cu daruri pentru copii, pentru săraci şi pentru toţi cei care cred în el. Se spune că sacul nu se goleşte niciodată. Îl mai găsim reprezentat înconjurat de un grup de copii care se joacă încântaţi în jurul lui. Ca şi Moş Crăciun, Hotei ştie tot ce se întâmplă şi nu duce daruri la copiii care nu au fost cuminţi. Hotei este reprezentat cu un ochi la spate, simbol al cunoaşterii universale.

Spre deosebire de Moş Crăciun care vine pe data de 24 decembrie, Hotei aduce daruri în prima zi a noului an. Tradiţia spune că Hotei le îndeplineşte dorinţa celor care de anul nou îl roagă să le trimită daruri, cu condiţia să creadă cu adevărat în el.
Există obiceiul ca la temple să se frece burta statuii lui Hotei, pentru a avea noroc. Tot pentru a avea noroc tot anul următor, trebuie pus sub pernă, în prima noapte a anului, un desen cu cei şapte zei ai norocului, reprezentaţi în corabia plină de comori. Dacă visul din acea noapte va fi benefic, atunci tot anul viitor va fi bun.

Welcome! You can follow me on and subscribe by RSS   or e-mail