Tokyo Metropolitan Building ( 東京都庁舎 ) este unul din punctele de atracţie pentru cei care sunt pasionaţi să privească oraşul de la mare înălţime. Este convenabil de vizitat pentru că, spre deosebire de alte clădiri care au taxă de vizitare, aici intrarea este liberă.

Citeşte mai departe

Tokyo Anime Center, situat la etajul patru al modernei clădiri Akihabara UDX, se doreşte să fie “The definitive “spot” for anime entertainment!“.

Denumirea mi s-a părut pretenţioasă, faţă de ceea oferă. Conţine o sală de cinema ( AKIBA3DTheater ), un post de radio cu pereţi transparenţi unde au loc interviuri cu creatorii de anime şi cu seiyuu şi o sală în care principalul punct de atracţie sunt câteva figurine în mărime reală.

Citeşte mai departe

Îmi plac sărbătorile japoneze, şi cele de origine budistă şi cele shintoiste, deoarece au o simplitate şi o puritate care nu se găsesc în obiceiurile noastre. Te fac să priveşti lumea cu ochi de copil şi să te bucuri de lucruri simple, reuşesc să te transpună în lumea lor magică, cu kami, fiinţe supranaturale şi poveşti romantice. Acest lucru nu mi s-a întâmplat doar mie, deoarece am participat pentru prima dată la aceaste sărbători, ci li s-a întâmplat şi oamenilor din jurul meu, cu toate că unii dintre ei, probabil, participă în fiecare an. Am văzut oameni în vârstă, bărbaţi serioşi ( şi stiţi că bărbaţii japonezii sunt uimitor de serioşi ) bucurându-se şi jucându-se alături de tineri şi de copii. Am întâlnit oameni care-mi zâmbeau şi încercau să-mi explice unele lucruri, am văzut foarte mulţi fotografi, unii profesionişti, foarte mulţi amatori, cu aparate scumpe, ieftine sau chiar cu telefoane mobile, care încercau, ca şi mine, să prindă momente deosebite.

Anul acesta am participat la câteva festivaluri care au avut loc în luna iulie în Tokyo, primul dintre ele, aşa cum spuneam în articolul anterior,Tanabata, pe 7 iulie, în Asakusa.

Cu o seară înainte fusesem la Asakusa jinja, unde ramura de bambus era deja împodobită cu destul de multe bileţele ( tanzaku ), de culori diferite, pe care erau scrise dorinţe. Nu ştiu cum a arătat în final, probabil că a fost mult mai încărcată, am vrut să o văd dar a doua zi dimineaţa când am ajuns acolo, creanga nu mai era, fusese deja luată şi pusă pe râul Sumida, aşa cum este obiceiul.

Citeşte mai departe

Nu puteam să vizitez Tokyo şi să nu merg la grădina zoologică. Aşa că într-o zi cu soare puternic, cea mai caldă zi dintre toate cele petrecute acolo, dimineaţa devreme, m-am urcat în metrou şi am ajuns în câteva minute în staţia Ueno. Grădina zoologică, înfiinţată în anul 1882, cea mai veche din Japonia, se află în parcul Ueno.

Evident, unul dintre primele animale vizitate a fost cocorul japonez ( tsuru ), pasărea naţională a Japoniei, folosit şi ca siglă de către Japan Airlines până în anul 1989. Nu prea vroia să fie fotografiat, dar l-am “vânat” până la urmă.

Citeşte mai departe

Muzeul Edo Tokyo Open Air se află în parcul Koganei, zona cea mai departe de centru în care am ajuns şi conţine 27 de case din diferite perioade (1800-1920). Aici mi-am făcut o imagine despre cum arăta oraşul, deoarece am putut vedea şi ferme de 200 de ani construite în stil tradiţional şi clădiri în stilul pseudo-western de la începutul secolului al XIX-lea. Toate casele sunt deschise pentru vizitare, iar pantofii aşezaţi cu grijă la intrare mi-au dat impresia că sunt locuite. Şi într-un fel chiar sunt locuite, datorită voluntarilor care fac focul în casele tradiţionale, pentru a le proteja contra insectelor şi pentru a arăta cum se trăia într-o astfel de locuinţă.

La una dintre ferme, în bucătărie ardea focul şi se fierbea apa pentru ceai. Totul în jur avea o aură magică, dată de atitudinea persoanei care gătea şi de culorile roşiatice ale focului.

Citeşte mai departe