Tanabata ( Evening of the seventh - 七夕 ) este o sărbătoare dedicată stelelor, introdusă în Japonia în perioada Heian ( 794–1185 ), inspirată după sărbătoarea chinezească Qi Xi ( The Night of Sevens - 七夕 ).

O legendă chinezească spune că numai în cea de a şaptea zi a celei de a şaptea luni, calculate după calendarul lunar, cei doi îndrăgostiţi Hiko Boshi ( Altair ) ( sau Kengyuu Boshi, după alte surse ) şi Orihime Boshi ( Vega ) se pot întâlni pe Calea Lactee. Cele două stele, Vega ( din constelaţia Lyra ) şi Altair ( din constelaţia Aquila ) sunt separate de Calea Lactee. Fenomenul astronomic celebrat este întâlnirea celor două stele, care în acel moment se văd de aceeaşi parte a Căii Lactee. În ziua de astăzi, după ce în Japonia s-a renunţat la calendarul lunar, sărbătoarea are loc pe 7 iulie. În unele zone însă are loc pe 7 august.

Citeşte mai departe

Meiji Jingu ( 明治神宮 ) este un templu shinto închinat împăratului Meiji şi împărătesei Shoken. A fost construit în anul 1920, ca loc pentru venerarea lor. Clădirea originală a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, cea folosită astăzi fiind reconstruită în anul 1958. Este cel mai vizitat loc din Tokyo în perioada Anului nou ( Shogatsu ). În anul 2001 au fost 3.260.000 de vizitatori în perioada 1-3 ianuarie!

Meiji Jingu a fost cea mai plăcută experienţă din punct de vedere spiritual pe care am avut-o în Tokyo. Templul este aşezat foarte aproape de staţia Harajuku, în mijlocul unui parc ( Yoyogi Park ) cu copaci bătrâni şi deşi. Cu toate că are aspect natural, parcul nu este o porţiune a unei vechi păduri, ci a fost plantat de 110.000 de voluntari în anul 1920. Durează aproximativ 10-15 minute să parcurgi distanţa de la primul torii, aflat la intrarea în parc, trecând prin celelalte două, până la clădirea principală. Cele trei torii delimitează rând pe rând, spaţiul sacru de cel profan. Pe măsură ce înaintezi, parcă intri într-o altă lume.

Citeşte mai departe

Trupa Yamato ( The Drummers of Japan ) a fost înfiinţată de Masa Ogawa în anul 1993, în oraşul Nara. Numele Yamato vine de la vechea denumire a prefecturii Nara, dar, în acelaşi timp este un cuvânt cu o semnificaţie specială pentru japonezi, deoarece evocă o perioadă de pace şi dezvoltare artistică ( Yamato jidai 250-710 ).

Citeşte mai departe

Setsubun ( 節分 ) este o sărbătoare care are loc în ultima zi a vechiului anotimp. Din cele 4 sărbători anuale, cea mai importantă este cea care are loc pe 3 sau 4 februarie, care marcheazăa venirea primăverii. Aceasta se mai numeşte şi risshun ( 立春 ) deoarece este foarte apropiată de sărbătoarea Anului Nou chinezesc. Fiind calculat după un calendar lunar, Anul Nou chinezesc nu corespunde unei zile fixe, conform calendarului gregorian, ci diferă de la an la an, fiind situat în perioada 21 ianuarie şi 20 februarie. Anul acesta este pe 7 februarie.

În Japonia, sărbătoarea Setsubun datează din perioada Muromachi (1333-1568). Obiceiul vine de la un vechi ritual chinezesc, atestat documentar în timpul dinastiei Zho (1067), care constă în alungarea spiritelor rele, de către oameni îmbracaţi în piele de urs.

Citeşte mai departe

Asakusa se poate vizita şi în stil tradiţional, închiriind o ricşă din faţa porţii Kaminarimon. Cuvântul ricşa vine din japoneză: jinrikisha 人力車 ( care ar însemna vehicol cu putere umană ). Ricşa a apărut în perioada Meiji şi a devenit principalul mijloc de transport în Edo, unde a înlocuit palanquin-ul, fiind mult mai rapidă. S-a ales să se folosească oameni în loc de cai, pentru că un om era mult mai prost plătit decât cheltuiala pentru întreţinerea unui cal. Se estimează că în jurul anului 1870 erau aproximativ 40.000 de astfel de vehicole. Acest serviciu este folosit şi astăzi şi în scop turistic, dar şi pentru distracţia localnicilor. In general, am văzut că perechile de tineri japonezi închiriază ricşa.

Băieţii care lucrează aici sunt atletici, poartă pantaloni scurţi cu o croială ciudată, care sunt largi când stau în poziţie normală, fiind făcuţi să fie comozi în poziţia în care stau când trag ricşa. Aceştia invită cuplurile la plimbare. I-am văzut discutând şi distrându-şi clientele. Tot ei fac curat în acea zonă, fiind ceva obişnuit să-i vezi cu o mătură şi un făraş. Nu am apelat la serviciile lor, considerând înjositor să mă plimb cu un vehicol tras de un om. În Asia însă, lucrurile sunt privite cu totul altfel.

Citeşte mai departe