Atunci când am ocazia să merg la un spectacol pe care îl consider deosebit, îmi place să ajung devreme, să stau puţin în mijlocul spectatorilor şi să simt atmosfera. Cu atât mai mult pe 7 februarie, o seară caldă, care mă îmbia să stau afară.

În faţa intrării în sala mare a Teatrului Naţional era deja destul de multă lume, semn că sala va fi plină. M-a bucurat mult că un eveniment important ca acesta, prima reprezentaţie a unor piese Noh (Aoi no Ue - Doamna Aoi) şi Kyogen (Obagazake - Sake-ul mătuşii) în România, nu a trecut neobservat, aşa cum s-a întâmplat cu alte evenimente legate de Japonia. Probabil că şi preţul biletelor, care a fost foarte mic, a contribuit la aducerea oamenilor la teatru.

Citeşte mai departe

Tanabata ( Evening of the seventh - 七夕 ) este o sărbătoare dedicată stelelor, introdusă în Japonia în perioada Heian ( 794–1185 ), inspirată după sărbătoarea chinezească Qi Xi ( The Night of Sevens - 七夕 ).

O legendă chinezească spune că numai în cea de a şaptea zi a celei de a şaptea luni, calculate după calendarul lunar, cei doi îndrăgostiţi Hiko Boshi ( Altair ) ( sau Kengyuu Boshi, după alte surse ) şi Orihime Boshi ( Vega ) se pot întâlni pe Calea Lactee. Cele două stele, Vega ( din constelaţia Lyra ) şi Altair ( din constelaţia Aquila ) sunt separate de Calea Lactee. Fenomenul astronomic celebrat este întâlnirea celor două stele, care în acel moment se văd de aceeaşi parte a Căii Lactee. În ziua de astăzi, după ce în Japonia s-a renunţat la calendarul lunar, sărbătoarea are loc pe 7 iulie. În unele zone însă are loc pe 7 august.

Citeşte mai departe

Meiji Jingu ( 明治神宮 ) este un templu shinto închinat împăratului Meiji şi împărătesei Shoken. A fost construit în anul 1920, ca loc pentru venerarea lor. Clădirea originală a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial, cea folosită astăzi fiind reconstruită în anul 1958. Este cel mai vizitat loc din Tokyo în perioada Anului nou ( Shogatsu ). În anul 2001 au fost 3.260.000 de vizitatori în perioada 1-3 ianuarie!

Meiji Jingu a fost cea mai plăcută experienţă din punct de vedere spiritual pe care am avut-o în Tokyo. Templul este aşezat foarte aproape de staţia Harajuku, în mijlocul unui parc ( Yoyogi Park ) cu copaci bătrâni şi deşi. Cu toate că are aspect natural, parcul nu este o porţiune a unei vechi păduri, ci a fost plantat de 110.000 de voluntari în anul 1920. Durează aproximativ 10-15 minute să parcurgi distanţa de la primul torii, aflat la intrarea în parc, trecând prin celelalte două, până la clădirea principală. Cele trei torii delimitează rând pe rând, spaţiul sacru de cel profan. Pe măsură ce înaintezi, parcă intri într-o altă lume.

Citeşte mai departe