Tatsuo Yamamoto s-a dus la Hiroshima după bombardament să-şi caute unchiul, dar nu a mai găsit decât o flacără aprinsă de bomba atomică arzând în ruinele casei.
A luat flacăra şi a dus-o acasă, în oraşul Hoshino-mura. Cu ajutorul vecinilor, a ţinut-o apoi veşnic aprinsă pentru memoria unchiului şi ca o expresie a dorinţei de pace.

Flacăra a devenit un simbol pentru pace şi în august 1968 a fost transferată într-un monument al oraşului.

În 1988 flacăra a fost amestecată cu o flacără obţinută prin frecarea unor resturi de la Nagasaki şi a fost adusă într-un altar la templul Toshogu ( 東照宮 ) din Ueno, unde este aprinsă şi astăzi.

Aşa cum fetele au sărbătoarea lor pe data de 3 martie ( Hina matsuri ) şi băieţii sunt sărbătoriţi pe 5 mai când are loc Tango no Sekku ( 端午の節句 ). În această zi se merge la templu şi se fac rugăciuni pentru succesul în viaţă al copiilor şi pentru sănătatea lor. În anul 1948 a fost declarată sărbătoare naţională, cu numele Kodomo no Hi ( ziua copiilor - こどもの日 ), căpătând un caracter mai general.

Campania lansată de Bergenbier pentru declararea pe data de 5 mai a “zilei bărbatului”, m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva cei care au ales-o cunoşteau sărbătoarea japoneză a băieţilor. Tradiţiile şi obiceiurile din Japonia sunt destul de puţin cunoscute la noi şi de aceea, în timp ce pregăteam acest articol, am devenit foarte interesată să aflu cum s-a ales această dată.
Între timp, am aflat că ziua ar fi fost aleasă doar pentru că atunci era ziua şefului echipei care s-a ocupat de proiect…
Evident, îmi făcusem prea mari iluzii… totuşi, interesantă coincidenţa…

Citeşte mai departe