Pe 3 martie, în Japonia are loc Hina matsuri ( 雛祭り - sărbătoarea păpuşilor), cunoscută şi cu denumirea de “ziua fetelor", un eveniment important, mai ales pentru familiile cu fete.

În această zi se merge la templu, unde se fac rugăciuni pentru sănătatea şi fericirea fetelor. Sărbatoarea mai este cunoscută şi sub numele de momo no sekku (festivalul piersicii) deoarece florile de piersic reprezintă graţia şi gingăşia, calităţi specific feminine.

Hina matsuri îşi are originea într-un vechi obicei chinezesc. Printr-un ritual magic, păcatele şi nenorocul erau transferate într-o păpuşă, care era apoi pusă într-o barcă şi i se dădea drumul pe o apă curgătoare. Obiceiul a fost preluat în Japonia, unde îl întâlnim cu numele de Hina nagashi ( 雛流し - păpuşi plutitoare). Se foloseau păpuşi făcute din hârtie colorată care erau puse într-o barcă şi li se dădea drumul pe râuri sau pe mare. Acestea erau luate de ape şi odată cu ele şi spiritele rele şi necazurile. În unele zone rurale încă se mai practică obiceiul în forma veche.

La începutul perioadei Edo obiceiul s-a modificat şi a apărut în forma în care se practică astăzi.

photo credit: St Stev

Citeşte mai departe

Fiecare pasiune sau hobby îşi are propriul loc, considerat “sacru". Alpiniştii vor să escaladeze Everest-ul, cei pasionaţi de fenomene OZN speră să viziteze Area 51, cei cărora le plac jocurile de noroc îşi doresc să joace la Vegas. Cei care iubesc opera îşi doresc să vadă un spectacol la Scala din Milano, cei care iubesc pictura vor să viziteze Louvre, cei cărora le plac carnavalurile visează să meargă la Rio…

Pentru otaku, locul “sacru” este Akihabara (Akiba pentru cunoscători!). Chiar dacă acum se pot cumpăra din magazine online aproape toate mărfurile care se găsesc în Akiba (excepţie făcând cele vândute în maid café, bineînţeles ), dorinţa şi atracţia pentru acest loc rămâne întipărită în mintea oricărui otaku. Pentru că Akiba nu este numai un district de shopping, Akiba este o stare de spirit. Pentru că senzaţiile, plăcerea de a fi acolo, nu pot fi găsite în nici un alt loc de pe glob. Pentru mine, Akiba va rămâne o permanentă atracţie, un loc pe care l-aş vizita zilnic. Mi-a plăcut foarte mult când am ajuns pentru prima dată acolo, pot spune că îmi place poate şi mai mult acum, când cunosc locurile.

Citeşte mai departe

Pentru că spectacolul începea târziu, la ora 22, iar sala Hala Libra era situată într-o zonă a Sibiului pe care nu o cunoşteam, imediat ce am ajuns în Sibiu am plecat în recunoaştere. Hala Libra Balanţa, aşa cum îi spune şi numele este hala fabricii Balanţa. De-a lungul gardului fabricii, către intrare, mi-au apărut primele semne că sunt pe drumul cel bun, sub forma unor nobori, steaguri multicolore, cu inscripţii în limba japoneză.

Kushida Kazuyoshi, regizorul piesei, şi-a dorit ca piesa să se joace într-o hală de fabrică şi o alesese pe cea în care se joacă Faust. Cum acolo nu s-a putut, a găsit Hala Balanţa, care are aceleaşi dimensiuni şi de care a fost mulţumit.

Citeşte mai departe

Muzeul Edo Tokyo Open Air se află în parcul Koganei, zona cea mai departe de centru în care am ajuns şi conţine 27 de case din diferite perioade (1800-1920). Aici mi-am făcut o imagine despre cum arăta oraşul, deoarece am putut vedea şi ferme de 200 de ani construite în stil tradiţional şi clădiri în stilul pseudo-western de la începutul secolului al XIX-lea. Toate casele sunt deschise pentru vizitare, iar pantofii aşezaţi cu grijă la intrare mi-au dat impresia că sunt locuite. Şi într-un fel chiar sunt locuite, datorită voluntarilor care fac focul în casele tradiţionale, pentru a le proteja contra insectelor şi pentru a arăta cum se trăia într-o astfel de locuinţă.

La una dintre ferme, în bucătărie ardea focul şi se fierbea apa pentru ceai. Totul în jur avea o aură magică, dată de atitudinea persoanei care gătea şi de culorile roşiatice ale focului.

Citeşte mai departe

Aşa cum fetele au sărbătoarea lor pe data de 3 martie ( Hina matsuri ) şi băieţii sunt sărbătoriţi pe 5 mai când are loc Tango no Sekku ( 端午の節句 ). În această zi se merge la templu şi se fac rugăciuni pentru succesul în viaţă al copiilor şi pentru sănătatea lor. În anul 1948 a fost declarată sărbătoare naţională, cu numele Kodomo no Hi ( ziua copiilor - こどもの日 ), căpătând un caracter mai general.

Campania lansată de Bergenbier pentru declararea pe data de 5 mai a “zilei bărbatului”, m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva cei care au ales-o cunoşteau sărbătoarea japoneză a băieţilor. Tradiţiile şi obiceiurile din Japonia sunt destul de puţin cunoscute la noi şi de aceea, în timp ce pregăteam acest articol, am devenit foarte interesată să aflu cum s-a ales această dată.
Între timp, am aflat că ziua ar fi fost aleasă doar pentru că atunci era ziua şefului echipei care s-a ocupat de proiect…
Evident, îmi făcusem prea mari iluzii… totuşi, interesantă coincidenţa…

Citeşte mai departe