Pentru că spectacolul începea târziu, la ora 22, iar sala Hala Libra era situată într-o zonă a Sibiului pe care nu o cunoşteam, imediat ce am ajuns în Sibiu am plecat în recunoaştere. Hala Libra Balanţa, aşa cum îi spune şi numele este hala fabricii Balanţa. De-a lungul gardului fabricii, către intrare, mi-au apărut primele semne că sunt pe drumul cel bun, sub forma unor nobori, steaguri multicolore, cu inscripţii în limba japoneză.

Kushida Kazuyoshi, regizorul piesei, şi-a dorit ca piesa să se joace într-o hală de fabrică şi o alesese pe cea în care se joacă Faust. Cum acolo nu s-a putut, a găsit Hala Balanţa, care are aceleaşi dimensiuni şi de care a fost mulţumit.

Citeşte mai departe

Muzeul Edo Tokyo Open Air se află în parcul Koganei, zona cea mai departe de centru în care am ajuns şi conţine 27 de case din diferite perioade (1800-1920). Aici mi-am făcut o imagine despre cum arăta oraşul, deoarece am putut vedea şi ferme de 200 de ani construite în stil tradiţional şi clădiri în stilul pseudo-western de la începutul secolului al XIX-lea. Toate casele sunt deschise pentru vizitare, iar pantofii aşezaţi cu grijă la intrare mi-au dat impresia că sunt locuite. Şi într-un fel chiar sunt locuite, datorită voluntarilor care fac focul în casele tradiţionale, pentru a le proteja contra insectelor şi pentru a arăta cum se trăia într-o astfel de locuinţă.

La una dintre ferme, în bucătărie ardea focul şi se fierbea apa pentru ceai. Totul în jur avea o aură magică, dată de atitudinea persoanei care gătea şi de culorile roşiatice ale focului.

Citeşte mai departe

Aşa cum fetele au sărbătoarea lor pe data de 3 martie ( Hina matsuri ) şi băieţii sunt sărbătoriţi pe 5 mai când are loc Tango no Sekku ( 端午の節句 ). În această zi se merge la templu şi se fac rugăciuni pentru succesul în viaţă al copiilor şi pentru sănătatea lor. În anul 1948 a fost declarată sărbătoare naţională, cu numele Kodomo no Hi ( ziua copiilor - こどもの日 ), căpătând un caracter mai general.

Campania lansată de Bergenbier pentru declararea pe data de 5 mai a “zilei bărbatului”, m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva cei care au ales-o cunoşteau sărbătoarea japoneză a băieţilor. Tradiţiile şi obiceiurile din Japonia sunt destul de puţin cunoscute la noi şi de aceea, în timp ce pregăteam acest articol, am devenit foarte interesată să aflu cum s-a ales această dată.
Între timp, am aflat că ziua ar fi fost aleasă doar pentru că atunci era ziua şefului echipei care s-a ocupat de proiect…
Evident, îmi făcusem prea mari iluzii… totuşi, interesantă coincidenţa…

Citeşte mai departe

Cu toate că în Tokyo există zone cu clădiri vechi, care te ajută să îţi faci o imagine despre vechiul oraş, majoritatea reconstruite după cel de-a doilea război mondial, dacă vrei să vezi cum arăta cu adevărat Edo trebuie să vizitezi cele două muzee: Edo Tokyo şi Edo Tokyo Open Air.

Intrarea în zona cu exponate din perioada Edo din muzeul Edo Tokyo se face traversând replica vechiului pod Nihonbashi, reconstruit în muzeu aşa cum arăta în anul 1603, la începutul perioadei Edo. Traversarea podului din lemn, sub formă de arc, mi-a lăsat impresia de călătorie în timp.
Cu câteva zile înainte, când m-am plimbat prin Ginza, am traversat actualul pod, construit în anul 1911, în stil Renaissence. Din cauza aspectului european, familiar, nici nu l-am observat. Târziu, după ce m-am uitat pe hartă, am descoperit că am trecut pe lângă unul din locurile istorice importante din Tokyo, tot acolo fiind şi borna care marchează kilometrul 0.

Replica podului este spectaculoasă, traversează o sală uriaşă la mare înălţime. Imaginea de ansamblu a vechiului pod mi-am format-o însă mai bine dintr-o dioramă.

Citeşte mai departe

De la sfârşitul lunii martie şi până la începutul lunii mai japonezii sărbătoresc Hanami ( 花見 - admirarea florilor). Termenul hanami a fost folosit pentru prima dată în nuvela din perioada Heian ( 794-1185 ), The Tale of Genji ( Genji Monogatari - 源氏物語 ) în capitolul 8, Hana no En ( Under the Cherry Blossoms ). Pe aleile din parcuri, sub copacii înfloriţi, se organizează picnicuri, la care iau parte colegii de serviciu, colegii de şcoală, prietenii sau familia. În acestă perioadă, ziarele publică hărţile zonelor cu cele mai frumoase flori (sakurazensen ). Primele flori apar în insula Okinawa, iar ultimele în Hokkaido. Unul dintre cele mai căutate locuri din Tokyo în această perioadă este Parcul Ueno, care are o alee largă cu cireşi bătrâni. Alte locuri populare sunt Shinjuku Gyoen şi parcul Inokashira. Petrecerile se organizează şi noaptea, yozakura ( night sakura ) şi au un farmec deosebit deoarece parcurile sunt luminate cu lampioane din hârtie.

Citeşte mai departe