Tokyo Anime Center, situat la etajul patru al modernei clădiri Akihabara UDX, se doreşte să fie “The definitive “spot” for anime entertainment!“.

Denumirea mi s-a părut pretenţioasă, faţă de ceea oferă. Conţine o sală de cinema ( AKIBA3DTheater ), un post de radio cu pereţi transparenţi unde au loc interviuri cu creatorii de anime şi cu seiyuu şi o sală în care principalul punct de atracţie sunt câteva figurine în mărime reală.

Citeşte mai departe

Paradisul figurinelor anime este în Akihabara, Akiba pentru cunoscători. De fapt, tot ce ţine de fenomenul manga/anime se găseşte acolo. Pentru mine a fost şocant să constat că în patria anime-ului nu se gasesc produse şi reclame la fiecare colţ de stradă. Asta pentru ca m-am dus acolo cu modul de gândire europeano-american. Tokyo însa funcţionează după alte reguli. Există manga, în fiecare supermarket. Dar nu şi figurine.

Deabia în staţiile de metrou din Akihabara apar primele figuri anime. Dar nici acolo, nu sunt afară, pe stradă. Sunt doar în metrou, în general, reclame la magazine. Totul izbucneşte pe cele cateva străzi, pe care sunt magazinele de profil.

Mă aşteptam să găsesc supermarket-uri cu produse manga/anime. De fapt, în Akihabara sunt mici boutique-uri, ascunse prin tot felul de gang-uri, sau mai multe împărţind acelaşi etaj al unui magazin. Mi-a fost greu să-mi mai amintesc ce şi unde am văzut. Şi să mai găsesc locul, atunci când am revenit.

Figurinele se vând în două moduri: magazinele cu noutăţi şi magazine de tip consignaţie. Nu este de mirare existenţa consignaţiilor, pentru că, se obisnuieşte să se vândă în acest fel şi produse electronice. Pentru mine, care-mi doream mai multe figurine care nu mai sunt acum la modă, consignaţiile au fost foarte folositoare. Figurinele sunt foarte bine întreţinute, chiar dacă nu mai sunt în ambalajul original, vânzătorii sunt atenţi cu accesoriile şi îţi arată dacă figurina respectivă are un mic defect. De fapt, dacă are vreun defect oricât de mic, preţul scade spre neglijabil. O Mikoto, din Mai-HIME, care avea vârful sabiei un pic rupt, era aproape gratis. Vănzătorul mi-a arătat grijuliu asta, să fie sigur ca am observat.

Preţurile sunt stabilite în functie de cerere şi ofertă, nu numai în consignaţii, ci şi în magazinele cu noutăţi. A fost de-a dreptul caraghios să cumpăr un Shinji Yukari cu un preţ de 10 ori mai mic decât al statuetei similare a lui Rey sau Asuka. Acelaţi lucru cu Sousuke Sagara.

Paradis pentru fanii mecha, în special pentru fanii Gundam, pentru că au magazine separate. Zeci de figurine Gundam, care din păcate mie nu-mi spuneau încă nimic.

Încep seria de impresii de călătorie în Tokyo cu Shibuya.

Pentru un european, chiar şi pentru cei obişnuiţi cu marile capitale, piaţa din Shibuya este şocantă. Mai ales dacă ajungi acolo cu metroul. Pentru că odată ieşit afară, în piaţă, te loveşte vacarmul. Piaţa nu este foarte mare, lucru normal în Tokyo, unde se construieşte pe spaţii mici şi străzile sunt înguste. Nici în Shibuya nu se face risipă de spaţiu, între noi fie vorba, nici nu cred că ar putea, chiar dacă ar vrea, preţul pământului trebuie să fie astronomic. Până şi sălile de concerte se află într-o clădire obişnuită, restul etajelor fiind magazine, restaurante sau săli de jocuri.

Patru ecrane imense, instalate pe faţada clădirilor rulează reclame, în general la haine şi la CD-uri cu muzică, fiecare pe limba lui, suprapunându-se. Vacarmul se completează cu zgomotul maşinilor şi al semafoarelor care vorbesc cu tine. Dacă mai nimereşti şi maşina care face reclamă la ultimul CD al cine ştie cărui interpret sau formaţie de j-pop, care face turul străzilor din acea zonă, spectacolul este complet.

Citeşte mai departe